Pe linia galbenă
O linie galbenă străbate Zalăul. O linie galbenă străbate pădurea, de la Brădet, în sus.
Prima e materială: conducta de gaze ce merge în paralel sau deasupra râurilor Zalău și Sărmaș. A doua e conceptuală: marcajul pe linie galbenă ce pornește din parcul Brădet și mai sus pe Meseș găsește Cabana Pionierilor.
Linia galbenă pe care proiectul o va urmări, prin fotografie și video, le va împleti pe cele două pentru a aduce laolaltă două istorii diferite însă complementare ale Zalăului, istorii ale unor spații urbane cu potențialități ratate, locuri ce ar fi putut să fie (sau să rămână), dar „n-a fost să fie”[1]. Ambele rămân spații liminale, unul central și parcursiv, iar altul periferic și iconic, ce definesc politicile contemporane de non-conservare ale patrimoniului natural și/sau antropic din perioada comunistă.
Istoriile sunt specifice Zalăului, și totuși generice, repetându-se cu variații și în alte localități. Ce se întâmplă în jurul râului Zalău este (sau cel puțin îmi pare[2]) reprezentativ pentru istoria apelor, mici sau mari, din localități. Îndiguit (când și de cine?) și exploatate doar în sens funcțional, industrial (cum anume? Ce fabrici mai supraviețuiesc? Au apărut noi fabrici?), în comunism, odată cu demantelarea fabricilor de pe râul Zalău și Sărmaș), râul a rămas un fel de periferie centrală, traseu cu potențial recreativ important (de exemplu segmentul de râu dintre Strada Porolissum și Autogară). Ce alte funcțiuni socio-culturale ne putem imagina și în ce măsură sunt ele fezabile[3]? Ce putem extrage din trecut pentru a imagina viitorul și a configura prezentul?
Astfel de întrebări necesită răspunsuri mai largi decât un simplu tratament vizual, fotografic sau videografic, iar discuțiile din cercetare au nevoie de o platformă, nu trebuie doar să hrănească un produs artistic[4]. Așadar, pentru a le oferi această platformă cât și pentru a putea disemina proiectul către publicuri cât mai variate în acest context neprielnic unei expoziții reale offline, îmi propun să completez expoziția online cu realizarea unei zine. O revistă alb negru, străbătută de linia galbenă unificatoare, trasată manual, care să aducă povești scrise (ale mele, ale altora), completând astfel seria foto-video (disponibilă color pe site), și care să fie accesibilă unor publicuri care nu consumă media online des (seniori).
În plus și în paralel, îmi propun să mapez vizual și alte spații industriale din Zalău, iar fotografiile selectate să le încarc pe Google Photos în fiecare loc, astfel încât și peste ani, când un utilizator oarecare se va plimba cu cursorul prin Zalău să poată da peste ele și să ajungă să afle istoriile orașului (exemple: muralul de pe Casa de Cultură a Sindicatelor, muralul de la fabrica Armătura, etc).
Proiectul va deschide trasee colaborative cu istorici și antropologi din Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău (Valer Simion Cosma, Andrei Herța), arheologi (Horațiu Cociș), seniori care au contribuit la planificarea urbanistică locală, cât și comercianți sau mici industriași de pe râu (complexul Morii, tipografia Tehno-Print, locuitori de pe cursul râurilor Zalău și Sărmaș) – pentru a decoperta strat cu strat istoriile geo-politico-urbane zălăuane, printr-un produs artistic deopotrivă subiectiv cât și documentar. Proiectul va fi un efort comun alături de Vlad Răsuceanu, la montajul video și grafica revistei.
–
Pentru context, există un proiect activ intitulat „Amenajarea de spații verzi pe imobile abandonate sau degradate din municipiul Zalău – etapa 1”, ce are ca obiectiv îmbunătățirea factorilor de mediu, a calității aerului și a condițiilor de viață în mediul urban, fiind propus spre finalizare la 31.01.2021, prin cofinanțare din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operațional Regional 2014-2020 (ce s-a realizat, ce mai urmează din acești 15.602.917 lei? Va exista o extindere a termenului, din cauza epidemiei?)
[1] Ce se ascunde în spatele acestui „n-a fost să fie” nu e altceva decât o eludare a responsabilității pe care o purtăm în comun, dar o aruncăm adesea în curtea unor personaje demonizate
[2] Ceea ce îmi și propun să cercetez în actualul proiect
[3] În contextul precarității sectorului cultural și educațional
[4] Alminteri ar fi doar o extragere a cunoașterii teoretice și practice și o obiectificare a ei în scop artistic