Dragă Rebecca

Rezidența Artiști la Muzeu a presupus să îmi petrec lunile septembrie și octombrie la Zalău, timp în care am colectat diferite materiale audio-vizuale, dar și texte, pe care le-am reunit în eseul video ,,Dragă Rebecca”. Am avut la dispoziție două resurse vitale pentru elaborarea unui proiect: timp și susținere. Și anume, timpul pe care l-am putut dedica proiectului, cu posibilitatea explorării unor sfere noi mie, și susținerea din parte echipei muzeului în a însuma rezultatele muncii într-un film scurt.
Perioada petrecută la Zalău mi-a deschis granițele în două moduri: pe teren, unde am intrat în contact cu persoane cu care poate altfel nu aș fi avut ocazia (cercetători, legumicultori), și la birou, spațiu unde am dezbătut și am descoperit noi metode de raportare la realitate, alături de colegii antropologi. Rezidența a devenit pe măsură ce trecea timpul, o oportunitate de învățare.
Am avut discuții cu persoane din administrația publică, am vândut la piață alături de producători, am citit poeme cu persoane noi, am învățat să țin un jurnal de teren. Însă cel mai important a fost să învăț mai multe despre schimbările climatice și despre urgența prioritizării lor în felul cum ne construim societatea. Acestea se anunță ca un factor care va modela secolul 21, amenințând surse de hrană, locuirea, biodiversitatea.

Deși observații empirice, multe dintre sesizările agricultorilor locali despre dificultățile pe care le au adaptându-se la vreme sunt dedublate de date științifice. Pe mine m-a interesat reunirea celor două, fără a forța o teză sau un argument. De asemenea, am ales să urmăresc firul roșu al agriculturii deoarece agricultura este printre cele mai vulnerabile sisteme în fața schimbărilor climatice. Iar agricultorii, “gardienii biodiversității” nu trebuie să fie lăsați să se adapteze singuri la ceva ce privește întreaga populație.
Nevoia de adaptare a muncii in contextul pandemiei m-a determinat să lucrez într-o măsură destul de mare cu text din diferite surse (de exemplu, interviuri luate online) și mi-am dedicat o parte din timp înțelegerii subiectului prin intermediul articolelor de specialitate. Imaginile folosite la ilustrarea eseului sunt luate în perioada când frecventam Piața Agroalimentară Zalău, imagini cărora le-am lăsat o amprentă personală, ducând filmul într-o direcție poetică. Într-o altă notă, poezia este cea care, pe parcurs, mi-a dat speranță.
Vreau să menționez din nou și să le mulțumesc persoanelor care au contribuit proiectului: Liana Sturz (legumicultor), Ecaterina Tasnady (producător flori și plante aromatice), Cosmin Sicora (cercetător), Cornel Ban (profesor de economie), Marius Stana (expert fito-sanitar), Alexandru Dan (agrometeorolog).